Familiile sinistraţilor tecuceni au găsit casă şi adăpost. Nu la bogaţi. Nu din "ajutoare". Ci la cei la fel de săraci din oraş. Dar puţin mai norocoşi Apele le-au luat casele, iar tristeţea şi disperarea le-au acoperit sufletele. Pe lângă nenorocirea care i-a lovit din senin, sinistraţii din Tecuci au avut însă parte şi de lecţii de viaţă date de oameni pe care nu i-au cunoscut niciodată. Şi ei sunt săraci, iar singura avere este o casă şi cele câteva animale din gospodărie. Au pus însă totul la dispoziţia celor care, mai presus de orice, aveau nevoie de omenie şi ajutor...
Maria Gloniş nu o cunoaşte pe Sofia. A chemat-o însă în casă cum a văzut-o coborând din maşina jandarmilor. Sofia lăsase în urmă o locuinţă prăbuşită, câine în laţ şi animalele din curte. Toate s-au dus, toate sunt doar umbrele unei vieţi cândva simple. Tihna şi-a regăsit-o la Maria. "Hai, fată, hai la masă, să mâncăm ce se găseşte pe masă!", o cheamă bătrâna. "Cum trăim noi, o să trăiţi şi voi până o să se facă şi pentru voi mesele voastre, casele voastre... Dacă aşa a vrut Dumnezeu, ce să facem...". "Doamne, ajută pe toată lumea, şi pe noi, păcătoşii...", Sofia îngaimă ca pentru sine o rugăciune în faţa mesei calde. Lacrimile ţâşnesc din ochii femeii, brăzdându-i umbrele feţei. Nu poate să mulţumească altfel. E atât de mult...
Cititi tot acest articol zguduitor la
No comments:
Post a Comment